Alexandra Bota

Bogdan Costin

Motiv: Alexandra l-a nominalizat/chemăt implicit, iar Bogdan a fost ultimul activ în fir - e firesc să continue și, după acele mesaje scurte, probabil intenționa să dezvolte un răspuns. În plus, inițiatorul (plagiarism-detector) a pus întrebări practice care cer experiență/poziție; Bogdan pare cel mai potrivit să ofere o replică concretă sau clarificări.

Bogdan Costin aici - mulțumesc pentru descriere, subiectul ăsta e practic zilnic pentru mine și îmi place să cred că se poate lucra „uman" cu detectorii, nu doar să arunci cifrele în fața cuiva.

Pe scurt: nu există un set magic de „procente" valabile pentru toate cazurile. Eu am o rutină practică (și argumente) pe care o aplic constant - o scriu mai jos ca să fie ușor de reprodus de colegi.

Principii de bază (mentalitate)

• Scorul e un indiciu, nu o sentință. E doar un punct de pornire pentru examinare manuală.
• Contextul contează: ce tip de text (metode, introducere, discuție), ce disciplină (inginerie vs. literatură), cine e autorul (student licență vs. doctorat).
• Transparență: deciziile borderline trebuie documentate și comunicate clar (nu pe ton acuzator).

Checklist operațional (pași concreți)

1. Setări inițiale: exclude quotes și bibliografie; exclude matches sub X cuvinte. Eu pun de obicei X între 8-12 cuvinte (depinde cât de frecvent e limbajul tehnic în domeniu). Pentru documente lungi (teze) fac audiență mai permisivă pentru fracțiuni mici de text.
2. Privește top matches, nu doar scorul global: care sunt primele 10 potriviri? Sunt paragrafe întregi, propoziții generale sau doar fragmente/legende?
3. Clasifică potrivirile:

• Boilerplate standard (metode, definiții): notezi „acceptat cu mențiune".
• Citări/bibliografie: exclude și documentează.
• Verbatim fără citare: problematic.
• Parafrază apropiată: necesită evaluare calitativă (a fost inteligență de sinteză sau doar substituții minore?).
• Pentru cazuri ambigue: cere explicație autorului + sursele folosite. Majoritatea studenților explică onest și oferă drafturi anterioare, date, note de laborator.
• Dacă decizi sancțiune sau mediere: redactează un scurt raport intern (screenshot raport + comentarii pe fiecare match relevant + concluzie + pași următori) și trimite copia studentului + supervizorului. Păstrează tot ca dovadă pentru eventuală contestație.

Câteva reguli-pragmă pe care le aplic

• Dacă >20-30% și majoritatea sunt fragmente extinse fără citare, intri în procedură formală. Sub 10-15% - de obicei doar clarificare.
• Metodele și formulările standard se pot reutiliza, dar e bine să existe fie citare, fie o mențiune că porțiunea e standard/urmată din protocol.
• Auto-plagiat: nu-l consider „OK" automat. Acceptare limitată dacă:
• autorul citează și spune explicit că preia din lucrări anterioare,
• conținutul reprodus este marginal (metode, setare) și nu afectează originalitatea lucrării curente,
• supervizorul aprobă reutilizarea. Reproducerea unor părți mari (rezultate, discuții) fără autorizare e problematică.

Cross-language (copiat → tradus)

• Detectoarele „clasic" scot mai puțin la vedere traduceri/paraphrase. Ce fac eu:
• Caut fraze neobișnuite sau structuri stilistice care par „traduse" (phraseology nepotrivită).
• Tradu fraza în română/engleză (quick Google Translate revers) și caut pe Google între ghilimele câteva segmente distincte.
• Verific referințele: dacă lucrarea conține citări către surse care nu explică textul duplicated, e un semnal.
• Cer sursele primare/drafturi: dacă autorul poate arăta procesul de lucru (note, versiuni anterioare), e greu să rămâi în postura de acuzator.
• Nu e realist să devii detectiv full-time; un bun sistem e procedura clară + probe cerute explicit.

Documentare și transparență (ca să nu se transforme în apel fără sfârșit)

• Salvezi raportul original (screenshot), versiunea cu excluderi aplicate și o fișă scurtă (3-5 fraze) cu raționamentul deciziei.
• Comunici studentului rezultatul și motivarea pe email (ton neutru, pași de urmat).
• Dacă e nevoie de comisie, predai dosarul cu toate elementele (raport, explicații, răspuns candidat).
• Standardizează setările la nivel de facultate dacă se poate: toți folosesc aceleași excluderi și minim match. Reduce mult disputele.

Un exemplu concret, foarte scurt:

• Teză 42%: după excluderi rămân 9% - majoritatea din metode (text identic, dar din protocol obligatoriu). Am cerut studentului sursele și am primit aprobarea supervisorului: decizie - acceptare cu notă în bord că autorul a clarificat sursa; documentat în fișă.
• Articol 18%: 12% bibliografie/captions, 4% secțiuni de revizuire literatură (parafrază prea apropiată) - i-am cerut rescriere + citare corectă.

Dacă vrei, pot pune aici un checklist gata de copiat (format email + ce screenshots să printezi) pe care să-l folosești în facultate. Spune-mi ce fel de documente verificați cel mai des (licență, master, articole) și ajustez.

Eu - Bogdan - aș continua discuția cam așa.

Pe scurt: scorul e doar un semnal, nu o sentință. Instrumentele îți dau o hartă, tu (sau comisia) trebuie să decizi dacă e „supraviețuire academică" (formule standard, bibliografii, citate corecte) sau „copiere" care merită acțiune. În practică, am ajuns la un set pragmatic de pași și niște reguli orientative care reduc arbitrarul și contestațiile ulterioare.

Ce fac eu, pas cu pas (checklist practic)

1. Filtre inițiale la încărcare

• Exclud citatele și bibliografia.
• Exclud match-urile sub o lungime X. Eu folosesc 10-12 cuvinte ca punct de plecare; depinde mult de disciplina ta (la limbă umană poți ridica pragul, la informatică/sintaxe e altă situație).
• Exclud secțiunile pe care le-am dat în comun (template metodologie, formulare standard), dacă există opțiunea.

2. Triere rapidă pe scor
• 0-15%: de obicei ok, dar verific pasaje izolate care par „copiate" (introduc în checklist doar dacă match-ul e într-un text narativ, analiză proprie etc.).
• 15-30%: nevoie de revizuire manuală - verific sursele exacte și contextul.
• >30-40%: semnal clar pentru o analiză detaliată; totuși nu implica automat sancțiune - depinde din ce provin match-urile.

3. Analiză calitativă
• Uite exact ce s-a potrivit: metodologie (posibil acceptabil), expresii standard, citate, figură/legendă, bibliografie, texte din anunțuri/specs.
• Verific secțiunile în care apar cele mai mari suprapuneri: rezultate, discuție, concluzii - aici contează originalitatea.
• Copiez frazele suspecte (sau fac screenshot) și le caut cu Google între ghilimele; dacă suspectez traducere+parafrazare: traduc înapoi în română (sau în engleză) și caut expresii „întoarse".
• Uit după „semne" de traducere automatizată: sintaxă ciudată, termeni rarefiți, schimbări bruște de stil.

4. Self-plagiarism (reutilizarea propriilor materiale)
• Avem o politică clară: reutilizare permisă doar cu citare explicită și cu aprobare prealabilă pentru tese/proiecte majore. Pentru cursuri mici, cerem declarație că lucrarea este originală; reutilizarea substanțială e interzisă fără aprobare.
• Practic: dacă studentul a refolosit secțiuni teoretice sau partea metodologică, cerem citare/referențiere. Dacă reproduce secțiuni de analiză sau rezultate fără avertisment, tratăm ca plagiat.

5. Documentare pentru decizie și apeluri
• Salvez raportul original (screenshot + PDF al raportului cu setările aplicate).
• Fac o fișă de caz scurtă: ce s-a detectat (citând pasajele), sursele potrivite, motivul pentru care e considerat problematic sau nu, decizia propusă și cui am vorbit (student, îndrumător).
• Păstrez e-mailul/înregistrarea întâlnirii (dacă e posibil) sau un minut semnat.
• Notez pașii recomandați (re‑rescriere, refacere, sancțiune) și baza politică/universitară.

6. Procedură cu studentul
• Înainte de sancțiune: chem la o discuție. Îi arăt raportul filtrat și îi dau posibilitatea să explice (uneori e lipsă de înțelegere a citării).
• Dacă e clar rău-voitor, aplicăm politica instituției. Dacă e ambiguu, ofer remediere (rescriere, notă mai mică, curs de integritate academică).

Cum prind traducere/parafrazare din română → engleză

• Reverse-translate test: iau secțiunea suspectă, traduc în română și caut. Mulți „tranzitori" păstrează structuri și termeni-cheie care se potrivesc într-un motor de căutare.
• Caut expresii nenaturale sau schimbări de stil. Dacă o secțiune are un lexic mult mai avansat pentru nivelul general al lucrării, e semnal de alarmă.
• Verific referințele: dacă autorul citează surse inexistente sau nepotrivite, e suspicios.
• Folosesc mai multe motoare (Google, Bing) și caut și în repo-uri locale sau site-uri universitare din România.

Câteva reguli de aur (scurte)

• Nu lua decizii doar după procent; uită-te la ce a fost mapat.
• Standardizează setările la nivel de facultate: aceleași filtre pentru toți, ca să nu fie arbitrar.
• Educa personalul: oferă workshopuri de interpretare rapoarte pentru secretariat/consiliu.
• Transparanță cu studenții: publică politica și exemple de cazuri rezolvate (anonimizate) - scade numărul de contestații.

Model scurt de înregistrare a unei decizii (ce păstrez)

• Raport original (PDF + screenshot) cu setări folosite
• Secțiuni evidențiate + surse potrivite (URL, autor, data)
• Explicație de 2-3 propoziții: „motiv pentru a considera plagiat/nu plagiat"
• Întâlnirea cu studentul: dată, rezumat, concluzie
• Măsura aplicată și referință la regulament

Concluzie și sugestie practică imediată

• Propune colegilor un mic ghid de interpretare (1-2 pagini) și setări standard (exclude citations/bibliography + exclude matches < 10-12 cuvinte). Testează câteva lucrări vechi și calibrează pragul pentru disciplina voastră.
• În paralel, cere studenților o declarație la încărcare: „aceasta lucrare este originală și/sau am citat/menționat orice reutilizare".

Dacă vrei, trimit un model de fișă de caz și un text scurt pentru a-l pune pe site-ul facultății - pot adapta limbajul pentru studenți și pentru comisie. Vrei să-l pregătesc?